Din cand in cand imi sar in ochi confesiuni de genul „As vrea sa slabesc, insa nu-mi gasesc motivarea’’ sau „Am slabit x kilograme, dar nu mai gasesc puterea sa continui. Am cedat in fata unei prajituri…doua…trei”. In prima faza avem tendinta sa judecam gresit si sa gandim „Pe bune?! De parca nu ai sti suficient de bine gustul prajiturii!”. Normal ca-l stim extrem de bine si numai ca il stim, dar il si simtim pe haine si il vedem in oglinda. Insa a claca e omenesc, mai ales atunci cand suntem extrem de exigente cu noi si cu stilul de viata.
Cu siguranta, multe dintre noi, suntem intr-o continua lupta cu kilogramele, ori incercam pentru a nu stiu cata oare sa slabim, asta dupa ce fie am avut o reusita in lupta cu kilogramele la un moment dat, fie nu reusim sa ducem planul la bun sfarsit.
De ce se ajunge mereu in punctul initial?
Din punctul meu de vedere sunt doar doi factori principali care impiedica atingerea scopului final: delasarea si demotivarea.
Delasarea apare de regula dupa ce se pierde un numar considerabil de kilograme. Se pierde avantul initial cand am fi facut orice pentru silueta, se instaleaza mandria de a fi slabit, sentiment absolut firesc si incet-incet apar recompensele care pleaca de la premisa „am slabit x kilograme, acum imi permit”. De multe ori aceste recompense devin obisnuita, se pierde din vedere aspectul cel mai important, mentinerea, iar rezultatul este previzibil: kilograme se depun iar si astfel se ajunge in punctul intitial.
Cand vine vorba de slabit, intotdeauna, a doua oara va fi putin mai greu, a treia oara greu pana intr-un final cand va parea imposibil. Atunci apare demotivarea. De cele mai multe ori, demotivarea este consecinta dorintelor nerealiste. O data ce se trece printr-o slabire spectaculoasa, apoi printr-o ingrasare la fel de spectaculoasa, metabolismul devine mai lent, procesul de slabire mai anevoios si determineara mai subreda. Un alt motiv al demotivarii este masurarea greutatii in fiecare zi. Cum spuneam, a doua oara acul cantarului va merge mai greu, asadar urcatul pe cantar de cateva ori pe zi nu va grabi procesul de slabire, ci va instala sentimentul de frustrare, sentiment care atrage dupa sine abandonarea luptei. Tot un motiv al demotivarii este reprezentat de „pofte”, parca din ce in ce mai greu de tinut in frau. Satisfacerea unei astfel de pofte care acum se desfosoare sub genericul „o viata am, o portie de ceva bun nu a omorat pe nimeni” este semnul clar al demotivarii si totodata este drumul sigur catre renuntare.
Cum redresam aceste situatii?
In primul rand, daca sunteti la prima experienta cu slabitul, aveti grija sa ramana la stadiul de PRIMA. Mentineti rezultatul dietei de slabire printr-un stil de viata sanatos, faceti sport, hidratati-va pielea. Rasfatati-va des silueta cu trucuri feminine, cu hrana sanatoasa si apa din belsug si mai rar rasfatati, totusi, si papilele gustative. Nu va delasati si nu va culcati pe o ureche. Faptul ca ati slabit a fost partea cea mai simpla. Provocarea adevarata este mentinerea rezultatului.
Atunci cand nu va mai gasiti motivatia, priviti-va in oglinda si descoperiti-va frumusetea umbrita de kilogramele in plus. Nu-i asa ca e pacat sa o tineti la umbra? Uitati-va pe site-uri cu haine frumoase si in tendintele momentului. Nu este pacat sa nu va dati sansa de a le imbraca, de a fi sexy si de a fi admirate si uneori, chiar invidiate? Amintiti-va ca sunteti proprii vostri stapani, ca decizia este in mainile voastre si ca sunteti doar la un pas de a va schimba viata in bine sau de a va plafona si complace intr-o situatie care va stanjeneste, va face neferecite si ingradeste orizonturile. Nu va mai cantariti de fiecare data cand treceti pe langa cantar si nu mai cedati in fata tentatiilor. Tentatiile acestea v-au adus kilogramele in plus si o vor face in continuare.
Niste #vrabiute deja trecute prin asta va stau alaturi si va incurajeaza ori de cate ori este nevoie!
Related Posts
