„Oare voi slabi vreodata?” este intrebarea pe care cu siguranta nu a omis-o niciuna dintre noi. Exista, de regula, doua momente cruciale, cand ne punem aceasta intrebare si in ambele cazuri este una retorica.
In prima faza ne punem aceasta intrebare atunci cand vrem sa slabim, dar nu facem nimic in acest sens. Probam un soi de depresie si, eventual cu o galetusa de inghetata in brate si o comedie romantica pe laptop, plangem ca nu mai incapem in rochitele preferate, ca a venit vara si tolanitul la soare este inca un vis nerealizat, unde mai pui ca protagonista din film e inalta, slabuta si cu niste picioare de 2 km, alearga zilnic si mananca multa salata verde…si supravietuieste. Ce ti-e si cu filmele astea! Ei, si in timp ce lacrimile ca margaritarele ni se innoada in barbie, iar inghetata din galetusa dispare ca prin minune, ne intrebam amar „Oare voi slabi vreodata?” Bineinteles ca da, numai ca nu merge cu inghetata si nici intrebarea de mai sus, pusa obsesiv-compulsiv, nu arde calorii.
A doua situatie in care ne intrebam daca vom reusi vreodata sa slabim, apare in intervalul doua ore-o saptamana de dieta, in functie de caz. Si lasand gluma la o parte, apare ca si consecinta a dorintelor noastre fantasmagorice, respectiv acelea de a slabi peste noapte, de a ne tonifia dupa o jumatate de ora de antrenament sau dupa prima ispita culinara ignorata. Numai ideea de dieta ne frustreaza, mai ales ca daca, in locul unei alimentatii sanatoase si echilibrate, alegem diete universale, stricte si foarte restrictive din punct de vedere al caloriilor. Lipsa de energie, lipsa grupelor importante de macronutrienti creeaza carente in organism, iar acestea conduc catre asa numitele „pofte’’ in fata carora cedam de cele mai multe ori. O alimentatie echilibrata, atat din punct de vedere energetic, cat si al complexitatii alimentelor consumate, nu creeaza carente nutritive, adica pofte, dar daca totusi ele apar, cu toata sinceritatea va spun ca acestea sunt mofturi…nu carente.
O alta intrebare care ne bantuie atunci cand incercam sa venim de hac colaceilor este urmatoarea: „Voi mai manca vreodata normal?” Desi nu e chiar elegant sa raspunzi cu o alta intrebare, nu pot sa nu reactionez cu „De ce am vrea sa mancam din nou <<normal>>?’’ Nu cumva aceasta normalitate ne-a adus in punctul asta? Desi multe persoane nu vor fi incantate, dar normalitatea nu inseamna sandwichuri, tocanite, sosuri ingrosate cu faina, ciorbe drese cu smantana si oua, cartofi si taitei, celebra combinatie de carne cu cartofi, in toate formele lor posibile, nici macar 3 feluri de mancare la o masa nu inseamna normalitate. Stiu ca asa am fost invatati sa mancam de mici, dar daca am ajuns in punctul in care acest stil de viata ne-a ingrasat, inseamna ca ceva este gresit. Pe langa cele enumerate, nici gustarile formate din chips-uri si alte snack-uri de genul nu sunt normalitate. Si nici desertul mancat zilnic.
Vom scapa de aceasta intrebare abia in momentul in care vom intelege ca dieta nu trebuie sa fie una draconica, atunci cand vom inlocui cuvantul dieta cu notiunea de alimentatie sanatoasa si in momentul in care vom realiza ca mancarea normala este una gatita cat mai simplu, fara prea multe combinatii de gusturi si nutrienti, si cel mai important, atunci cand vom intelege ca stilul de viata este pentru totdeauna si ca o persoana cu tendinte de ingrasare, asa cum suntem noi toate cele care citim aceste randuri, va trebui sa acorde mereu o atentie deosebita alimentatiei.
Obiceiurile vechi trebuiesc lasate in urma, fara prea multe ganduri melancolice indreptate catre un carton de amandine sau alte „normalitati’’ de genul. Se poate trai si cu un desert pe saptamana si va asigur ca nici lipsa gustarilor junk food nu va vor pune in pericol in niciun fel.
Dupa ce vom indeplini toate aceste criterii, ne vom pune oridine in camara, frigider si alimentatie, vom slabi si vom fi din ce in ce mai multumite de alegerea facuta, o noua intrebare va fi pe buzele noastre „Oare cum am putut sa traiesc altfel decat asa pana acum?’’.
