Stiti momentul ala cand va treziti pline de hotarare, cu vointa gata sa dea pe afara si increderea ca veti reusi tinde catre psihoza? Sigur ca o stiti. Si eu am probat-o. De multe ori m-am trezit intr-o oarecare dimineata si am stabilit ca sunt la dieta. Puneam STOP, era momentul trezirii la realitate si al resuscitarii constiintei, vointei, ambitiei si imaginatia mi-o lua razna, vizualizandu-ma pe cele mai exotice plaje imbracata in cele mai minuscule costume de baie. Si ma tinea starea asta, cand aveam noroc, vreo saptamana. Cateodata cedam langa prima patiserie din vitrina careia ma strigau toate merdenelele, toti covrigii si toti polonezii insiropati cu rom, „Mananca-ne, mananca-ne…obsesiv-compulsiv daca se poate’’. Ce sa mai?! Eram un fel de Alice in Tara Patiseriilor. Mancam si ma maream de nu mai intram a doua zi in blugi.
De ce va spun toate astea? Pentru ca stiu ca ati trecut sau chiar treceti fix in momentul citirii prin acest sentiment. Aceste sentimente, pentru ca sunt mai multe, ambigue si contradictorii. O voce iti spune „hei nu uita de costumul ala de baie’’, o alta iti spune „o viata ai…si pe aia mananc-o’’, iar o alta iti spune „Ok…poate doar un covrig’’.
De multe ori cedam, desi dorinta de a slabi e mare, insa vointa e mica, iar slabiciunea e virtute in fata unei patiserii.
Dorinta si vointa, desi sunt confundate, sunt diametral opuse. Dorinta se refera doar la face planuri si a vizualiza momente apropiate sau indepartate din viitoare, care culmea, tin de vointa. Vointa presupune fapte.
Si totusi, daca exista trucuri pentru absolut orice pe lumea asta, exista oare ceva care sa roteasca niste cheite in mintea noastra si scoata vointa din noi la suprafata? Evident ca exista, insa nu trebuie sa uitam ca noi suntem cele care rotim cheitele, metaforic vorbind.
Cum facem asta?
- Ne stabilim prioritatile – adica de ce vrem sa slabim, cat vrem sa slabim, si cel mai important daca vrem sa o facem pentru totdeauna si intr-un mod sanatos sau vrem sa o facem pentru cele 2 saptamani de concediu la mare si intr-un mod nesanatos si abuziv. Nu e necesar sa mai spun pentru ce varianta sa optam.
- Invatam sa citim etichetele alimentelor pe care le cumparam – in mod special ale celor „light’’ pentru ca nu este un secret pentru nimeni ca atunci cand incepem dieta, avem tendinta sa umplem un cos intreg cu produse „dietetice’’. In momentul in care vom incepe sa le citim, vom inceta sa le mai cumparam si kilogramele se vor topi. De ce? Pentru ca tot ce e „light’’ e plin de zahar si grasimi rele, dar denumite frumos…sau atat de complicat incat pierdem randul incercand sa le descifram.
- Sa incetam cu scuzele si vaicarelile – cele mai frecvente fiind caderile bruste si violente de glicemii in prezenta unui croissant plin plinut de ciocolata, lipsa de calciu aparuta o data cu ingerarea unui piept de pui cu salata verde si „o prajitura nu a omorat pe nimeni’’’. Ce-i drept niciun platou intreg nu a omorat pe cineva. Doar a ingrasat!
- Sa ne oferim recompense – si aici e partea mea preferata. Pentru ca mereu avem tendinta sa ne recompensam cu mancare. Paradoxal nu? Incercam sa mancam mai putin, mai sanatos si mai calitativ, iar dupa o saptamana, recompensa vine dintr-o portie de mancare plina de calorii. Recompensele ar trebui sa vina din articole vestimentare cu cateva numere mai mici. Chiar daca nu ne vin, macar turam ambitia la maxim si plecam si cu scart de pe loc.
- Facem curatenie – in mod special in camara si in noptiera, acolo unde tinem rezervele de ciocolatele, bombonele, chipsurile, covrigeii…si lista poate continua. Stiti voi despre ce vorbesc! In momentul in care scapam de toate astea si, evident, nu le inlocuim cu altele noi, pe la orele tarzii din noapte cand am fi in stare sa omoram pe cineva pentru ceva dulce, nu o sa avem pe ce pune mana si, logic, nu vom manca. Cel mult o sa roadem un morcov, dar vom avea atat de multi nervi incat biata leguma care intareste vederea va fi vazuta ca cel mai mare dusman al nostru. Deci nu vom roade niciun morcov, ne vom culca si dimineata ne vom trezi cu cateva sute de grame minus. La morcov tot ne vom uita urat o buna perioada de timp.
- La punctul asta deja am intarit vointa suficient si ceea ce la inceput parea oribil, acum e rutina. Pentru orice eventualitate, cand va apuca vreun dor sfasietor de „ceva bun’’, recititi aceste randuri.
