Exista o vorba care spune asa: „Obrazul subtire cu cheltuiala se tine’’. Pe naiba! Obrazul subtire, la fel ca si burta si dosul, se tin cu mancare buna, dar mai saracuta in calorii, nu neaparat rea la gust, dar nici datatoare de indigestii precum o strachina plina de prajeli, sosuri, rantasuri, afumaturi si alte nebunii pe care le iubim si, ele la randul lor ne adora. Atat de tare ca se tin scai de abdomenul nostru care, undeva ascunde o minunatie de six paks. La fel de prind si de piciorul nostru, ori de dodonelul nostru pe care il visam obraznic si apetisant, dar care, fara sa ne dam seama, se transforma intr-un rebel, razvratit si prost, pardon, mare crescut!
Ei si stateam eu asa in fata farfuriei mele, iar de acolo imi zambeau acru (de la lamaie) un file de peste si cateva buchetele de broccoli. Ma si gandeam „buchetul la ultima nunta nu l-as fi prins si eu, pacaleam un bun crestin si acum bagam o tocanita. Nu! Eu prind numai buchete de broccoli, patrunjel si salate crete’’.
Mut privirea mai spre dreapta si dintr-ul bol imi facea cu mana o mare salata verde, stropita la misto asa cu putin ulei de masline si niste lamaie…am cedat si am inceput cu vaicareala. Ca sa intrati in filmul meu, dati play la melodia „Ce dor, ce chin, ce jale’’!
„De ce Doamne, de ce Domnicule sa ma chinuiesti tu pe mine ca pe hotii de cai, de ce sa-mi dai tu mie un metabolism din asta care merge, Doamne, la fel de repede ca si mine dimineata catre birou? Cu ce am gresit eu pe lumulita asta, de in loc sa ma afund intr-un lighean cu cartofi prajiti si o caldare de aripi picante, tre sa mestesc si sa rumeg la verziturile astea? De ce Bunutule, sa nu mai stiu eu gustul la papanasii aia inecati in smantanica si dulceata de visinute, la clatitutele alea alintate cu juma’ de borcan de Nutella? Unde sunt vremurile alea cand radeam un platouas de amandine insiropate ca ochisorii mei acum, adica plini de lacrimi?”
Mancam si plangeam. Mancam si nu conteneam cu intrebarile! Si parca sa zic ca era si bunut ce manancam. La un moment dat, aud o voce groasa care imi raspunde. Era Bunutul! Acum nu stiu daca era chiar El sau am scapat eu cam mult vin la pestele ala facut la cuptor. Cert e ca mi-a raspuns la cateva intrebari.
„Oho, Drama Queen, chiar ma gandeam ca nu te-ai mai vaicarit de ceva vreme. Ultima oara spuneai ceva de un Yooby Dooby care te necajeste si s-a suparat pe tine ca i-ai incendiat masina. Revenind la dramele tale existentiale si anume mancarea pe care o ai in fata, pai, pha fetica, care te-am creat cea mai plangacioasa si nerecunoscatoare din lume, dar cand te pozezi tu toata incordata, la tatuajul gol, in oglinda, ca o pitipoanca ce te-am facut, e bine??? E bine, cred si eu. Ca le-ai terorizat si pe vrabiutele alea cu pozele tale de narcisista. Ai uitat cand ai rupt o pereche de blugi in cabina de proba? Normal ca n-ai uitat! Stii ce mancai tu atunci, nu? Fix ce ai enumerat mai sus: ligheane de cartofi prajiti, caldari de aripioare, platouase de amandine cat Platoul Bucegi. As mai spune si de fabricile de paine, dar tac. Nimic nu mai zic!
Pe langa faptul ca te imbracai de la Grasi si Grasuti si te rugai la mine in seara sa te fac Adriana Lima peste noapte, mai erai si bolnava! Fierea ta era in pioneze de ai ajuns la operatie. Stomacul tau, bietul, nu numai ca era mare cat o geanta din aia mare de fite de n-ai tu bani sa-ti cumperi, dar era si bolnav. Si te durea de invocai toti sfintii. Ramaneam chiar surprins ca stii atat de multi. Eu iti tot trimiteam semnale: te mai impiedicai de cate o taraba cu salata verde, te purtam ca prin minune la raionul cu peste si carne de pui, dar stii si tu cum esti: pricepi greu si uiti repede.
Si totusi minunea s-a infaptuit. Te-ai trezit tu intr-o buna zi de dimineata, umflata de plans si chipsuri si ti-ai dat seama ca, din pacate, plansul nu te deshidrateaza vreo 20 de kilograme, asa ca te-ai pus pe studiat problema. Si cand imi pierdusem orice speranta, in sfarsit ai priceput si tu ca mancarea buna e de fapt mancarea simpla si sanatoasa, asa cum am lasat-o eu pentru voi, pentru a fi sanatosi si plini de energie, nu grasi si depresivi cum ati ajuns.
Acum te plangi, deh sindromul premenstrual…stiam eu ca am gresit undeva cu voi, dar ani de zile ai rezistat si ai mancat ce trebuie. Si nici stomacul nu te mai doare, nici colesterolul mare nu-l mai ai, nu mai gafai dupa 3 trepte urcate. Si ce sa vezi?! Cand te duci sa probezi blugi, nu numai ca nu-i mai rupi, dar de multe ori ai nevoie de o marime mai mica. Si toate astea cum crezi ca s-au intamplat? Crezi ca vaicarelile te-au adus aici? Crezi ca m-au impresionat atat de tare incat te-am slabit eu peste noapte? Sau crezi ca ti-am resetat memoria si te-am facut sa crezi ca ti plac la nebunie broccoli, spanacul, conopida, pestele la cuptor si pieptul de pui la gratar? Crezi ca Eu stau in spatele inlocuirii kilogramelor de ciocolata cu nucile sau morcovii? Chiar NU! Te-ai autoeducat, ti-ai reeducat gusturile si ai schimbat strategia.
Broccoli poate nu e la fel de gustos ca o portie de cartofi prajiti, dar cu siguranta abdomenul va fi mai plat. Poate ca salata verde nu e la fel de apetisanta ca un carnacior in foietaj, dar nici celulita parca nu prea mai e pe coapse. Aaa si parca nici fileul ala de peste nu arata ca paneurile alea pe care obisnuiai sa le mananci, dar parca nici rau asa nu iti mai este. Si nici falcutele alea de harciog parca nu le mai ai. Nu-i asa ca parca si ouale alea fierte puse intr-o salata colorata sunt super gustoase, nu doar alea prajite cu juma’ de kil de bacon?
Si nu stiu cum sa-ti zic, dar in timp ce te vaietai ca vai ce soarta cruda si potrivnica ai, ai ras tot broccoli din farfurie si tot bolul cu salata, care apropo, avea si niste rucola prin ea. Hai ca parca nici asta nu a fost asa de rea, nu?
Pai vezi cum esti? Hai, sterge-ti lacrimile, si pe alea din mustata ca ti s-a umezit putin si baga repede cateva selfie-uri in oglinda. Si, by the way, erai mult mai draguta si amuzanta cand te plangeai de yooby dooby’’.
Pfff, ia uite chiar am mancat tot din farfurie si ma simt si satula, dar asta fara sa ma doara stomacul. Ia uite si nici nu m-am balonat. Sa vezi si sa nu crezi, nici pofta de desert nu am. A functionat si de data asta. Probabil ca am exagerat eu ca de fiecare data. Oare si cu Yooby Dooby exagerez???
