Imi place sa citesc, in general, despre tot ceea ce tine de medicina, eu ipohondra fiind. Asaa ca, nu chiar cat e ziulica de lunga, dar cateva ore cumulate, le rezerv cititului. Fie ca vorbim despre carti sau site.uri, de specialitate sau nu, eu citesc din scoarta in scoarta. De fiecare data raman cu ceva: informatii de calitate, hohote de ras sau panica.
Trecand de la un subiect la altul, am ajuns, ca de obicei, sa citesc despre ingrasat si una dintre miile, daca nu miliardele de cauze care duc la acest fenomen…sinistru.
Am aflat ca exista, pe langa hormonii pe care ii stiam eu, si hormonii foamei. Evident ca de- lungul timpului am citit despre ei, insa nu stiam ca sunt chiar ai foamei, ci ca fac parte din sistemul endocrin si, ca restul, pot influenta anumite stari, printre care foamea. Este vorba despre grelina si leptina, insa nu voi detalia pentru ca nu acestia fac subiectul de astazi.
Cu siguranta ca exista dezechilibre hormonale, probleme de sanatate care favorizeaza ingrasatul sau ingreuneaza procesul de slabire, insa statistic vorbind, aceste cauze nu sunt intalnite foarte des, iar principalul motiv pentru care ne ingrasam este MANCATUL mult si MANCAREA prosta. Nu glandele, nu hormonii, ci doar gura este de vina.
In momentul in care citim atat de mult despre nutritie, mai ales la inceputul unui nou stil de viata menit sa ne ajute sa slabim, ne ia panica. Totul pare atat de greu, totul in mintea noastra pare matematica curata, chimie, fizica cuantica si ceva alchimie. In realitate este mai simplu decat ne putem imagina.
„Si ce facm cu foamea aia care nu ne lasa sa gandim rational si ne face sa latram la oameni pe strada?”, deja anticipez intrebarea asta. Nu facem nimic cu foamea, facem ceva inainte sa ajungem in punctul ala, respectiv ne hranim corespunzator. Ajungem sa ne fie foame pentru ca, si noi ca orice om aflat la „dieta’’ mananca extrem de putin sau deloc. Si care e deznodamantul de cele mai multe ori? Pai rezistam eroic aproape o zi intreaga fara sa mancam, apoi dupa asfintit, rupem frigiderul pentru ca, citez: „Mi-a scazut glicemia’’. Normal ca a scazut intr-un interval de 12-15 ore de facut foamea, iar asta nu este slabit, asta este tortura.
Nu contesta nimeni ca la incepu e greu, ca nu stii exact ce sa mananci, ca ti se pare ca doar painea iti tine de foame, ca fasolea cu ciolan, daca n-are cimbru, nu are cum sa ingrase, ca o portie de cartofi prajiti la foc mai mic nu sunt asa de rai ca aia la foc mai mare si lista de „ocolisuri’’ poate continua, insa eu va spun asa, iar asta o stiu de Nico Ticala. „Bai, eu la inceput nu stiam ce sa mananc de dieta, asa ca mancam o friptura cu o salata mare, imi umflam burta si nici foame nu imi mai era pana la urmatoarea masa’’. Asa ca doamnelor, domnisoarelor, fetelor, alegeti mese simpla. Mancati o friptura buna si un bol mare de salata verde, nu are ce sa fie gresit si nici rau. Apoi, dupa ce incepeti sa va prindeti cum e treaba cu cimbrul din iahnia cu ciolan, puteti sa adaptati mancarurile preferate la nevoile si scopul vostru.
Intotdeauna exista o cale usoara, asa si in cazul slabitului. Atentie, totusi, sa nu confundati calea usoarea cu cea gresita. Deja am stabilit ca cea gresita este infometarea.
