Opt ani de mentinere

Cum se mentine Pistol de 8 ani?

Buna  #vrabiute, ingerasi, gazelute si toate fiintele si nimfele fine si delicate, actuale sau in devenire.
 
Sunt eu, Pistol cea care va scrie zilnic, ba despre slabit, ba despre mentinere, despre hidratare si sport si va mai lasa si cate un selfie de pitipoanca fina sau de pitipoanca incordata. Unele ma stiti, ma urmariti, altele nu.
 
Ei bine, subsemnata Pistol, recte eu, a fost grasa. Da! Am fost grasa de vreo 2 ori in viata mea. Prima data am fost grasa din copilarie pana pe la vreo 17 ani, iar a doua oara de la 22 pana la 23 de ani.
In perioada pubertatii si a adolescentei am incercat absolut orice in materie de slabit: acatiste la biserici, plans in hohot in speranta ca pierd apa si ma desumflu, promisiuni cu punga de chipsuri in mana cum ca va fi ultima pe care o mananc…ultima din acel sortiment, eu aveam sute de incercat. Am facut asta mult timp pana cand, nu stiu prin ce minune divina, o revelatie cum rar se intampla, una la catroaliane, m-am hotarat sa nu mai mananc. Adica sa tin dieta sau cura de slabire  ca asa se numea pe vremea mea. Asadar am luat alocatia si am cumparat un teanc cu reviste: Bravo girl si Formula AS. Nu aveam inca internet, asa ca solutia salvatoare erau revistele. M-am pus pe studiat si studiam, si studiam in timp ce mai bagam o pizza, o ciocolatica, niste pufuleti si chipsuri. Dar aveam voie, pentru ca doar ma apucam de cura. Am studiat vreo luna, timp in care m-am rotunjit si mai mult. Apoi am inceput dieta cu supa de varza, cu orez, cu grau, cu porumb, de credea mama ca o sa incep sa le arunc si sa le mananc de pe jos si o sa fac si oua. Rezistam cate o saptamana, apoi alte 3 mancam pana faceam indigestie. Dar meritam sa ma rasfat! Doar tinusem dieta. Am tinut-o asa pana cand intr-o zi de Paste m-am suit pe cantar si de pe display imi faceau cu mana toate chipsurile, toate merdenelele, toate pizzele si sacii de cartofi prajiti. Aveam 1,63 m si vreo 73 de kilograme. Aratam ca mai multe forme geometrice la un loc.  N-am mai tinut diete din reviste, mi-am facut eu o dieta: INFOMETAREA. Adormeam plangand, ma trezeam plangand de foame. Am slabit 12 kilograme intr-o luna si m-am mentinut cu mici fluctuatii mult timp, insa infometarea mi-a subrezit si sanatatea, dar nu ma interesa…eram tanara, aveam toata lumea la picioare si o mega obsesie in minte. La un moment dat am renuntat si pe la 22 de ani m-am trezit iar cu peste 75 de kilograme, doar ca acum eram mai inalta. Long story short, in limbaj corporate…deh defect profesional, povestea se repetase: mancare multa, proasta, haine negre si tocuri inalte ca sa maschez. Nu mascam oricum, aratam ca un sac de cartofi pe tocuri. Sexy, nu?! De data asta am inceput sa citesc, sa ma informez. Nu am mai cautat diete, ci un stil de viata care sa mi se potriveasca. M-am asezat de data asta la o cafea cu mine insami, nu cu o amandina, si, am discutat, ne-am certat, ne-am acuzat de delasare, de egoism, de nesimtire si alte lucruri cu multe bip-uri. Am stabilit ce imi place sa mananc si e in concordanta cu dieta si  asa am ales un regim low carb. Adica „Adio si un praz verde” painica, cartofiori, paste, orez, prajituri si 3 kilograme de fructe pe zi. Am slabit mult, frumos si nu m-am mai cantarit. Au trecut 4 ani de cand nu am mai facut-o. Si atunci am facut-o pentru ca eram in spital. De ce? Pentru ca imi alimenta obsesia cifrei de pe cantar si pierdeam din vedere armonia corpului.
 
Au trecut 8 ani de cand ma mentin, cu exceptia anului in care am fost bolnava si eram in pragul anorexiei nervoase. Sigur va intrebati cum reusesc sa ma mentin de atatia ani. Sincer?! Si eu ma intreb acelasi lucru ca si voi. Adica mie imi place mancarea. Absolut orice mananc, mananc cu pofta si cu pasiune…mai putin rucola si urzicile, in rest si pietrele mi se par apetisante. Principalul factor care pe mine, m-a ajutat sa ma mentin a fost lipsa cantaritului. In felul acesta am scapat de obsesia slabitului. Stilul meu de viata este unul low carb si desi imi place tot ce are coca, gasesc variante ok pentru a le inlocui. Sa nu credeti ca eu nu am mai mancat de 8 ani dulciuri, paste, orez sau cartofi prajiti. Chiar acum doua zile am facut-o, insa dupa o zi din asta, revin la stilul meu de mancat. Daca exagerez cu mai multe zile din astea, corectez din proteina. 2-3 zile mananc doar oua, carne si lactate. Apoi revin la normal. Adica pe langa cele enumerate adaug si legume si fructe. Un alt aspect important este ca nu ma mai panichez, nu-mi mai fac mustrari de constiinta si nici foamea cate o saptamana intreaga dupa asta. De ce? Pentru ca am invatat ca tot din alimentatie corectez un exces.
In caz ca va intrebati de unde imi iau carbohidratii va spun ca ii iau din legume si fructe. In caz ca va intrebati de unde am energia in lipsa carbohidratilor complecsi, va spun ca din consumul de grasimi sanatoase (oleaginoase, lactate, avocado, peste gras). Si nu, nu am colesterolul mare si nici pietre la rinichi, iar din ultima ecografie abdominala reiese ca organele mele sunt, citez medicul, „absolut superbe”. Apropos de asta, am plecat cu un ochi razand si altul plangand din cabinet. Eram fericita ca sunt sanatoasa, dar cumva amarata ca arat mai bine pe interior decat pe exterior. Adica, putea sa-mi spuna ca am ochii frumosi, picioarele superbe, dosul bombat, ca arat ca o actrita si alte linguseli de genul, dar el a tinut-o langa cu organele. In fine, m-am multumit si sa stiu ca pancreasul e „bestial”. De aia sunt nemaritata, ca nu-mi vede nimeni ficatul, pancreasul si rinichii. Nu-i nimic…umblu cu poza ecografiei dupa mine, am pus-o si pe facebook…am primit o multime de cereri de prietenie. A functionat.
 
Stiu ce ganditi! Si DA, mananc fructe si legume. Nu sunt un fan declarat al legumelor, dar mananc cu placere varza, vinete, dovlecei, broccoli, salata verde, cartof dulce, avocado, castraveti si cateodata rosii. Fructele imi plac toate si in general le consum pe cele de sezon.
 
Scriindu-va randurile acestea, imi dau seama ca ceea ce m-a ajutat cu adevarat sa ma mentin este faptul ca am scapat de obsesie si in felul asta alimentatia a venit ca un raspuns natural al nevoilor mele. Ca am inteles ca eu am un scop: acela de arata bine, in sensul de normoponderabilitate si nu in sensul de incadrare in tiparele beauty, scopul de a fi sanatoasa si nu in ultimul rand, scopul de a-mi schimba stilul de viata. Acum exceptiile sunt mesele incorecte si normalitate inseamna mancatul sanatos si hranitor. Inainte eram invers si asta pentru ca nu intelegeam eu exact ce inseamna mancarea „normala”. Fac si sport, iar urmatorul meu scop este sa fiu musculoasa. Tatuata sunt, batausa am fost, daca imi cresc si muschii pot sa ma reprofilez. Profesional, desigur. Terminati cu gandurile astea perverse. Totusi, Elle vezi ca ti-am lasat numarul meu in privat!
 
Acestea fiind povestite si retraite, va doresc corpuri de zeite, atitudini de dive si minti luminate ca ale batranilor intelepti. Discutati des cu voi, dar nu cu voce tare daca sunteti in public. Sau macar discutati diplomat daca totusi sunteti in public.