Paranoia sau sevraj?

Paranoia sau…sevraj? Cu ce vine privarea bruscă de mâncare oricând si orice si oricât.

Trebuie sa lucram la a ne auto-educa nu reacțiile, caci ele sunt doar efectul, ci gândurile si trăirile – astea produc nervii! Nu trebuie să infrânăm dracii ci să facem in așa fel încât ceea ce ne enervează acum să devină o chestie peste care sa trecem asa, cu nepăsare, fara sa observăm, fără sa dăm importanță.

Haideti sa va dau un exemplu! La vreo două luni de când incepusem dieta devenisem atât de obsedată de dezordinea din casă încât jur că până și funinginea ce cădea lângă sobiță ajunsese să-mi producă draci! 

Imi amintesc o fază, erau prietenii nostri cei mai buni la noi în vizită și stăteam seara la râs intr-o sală acoperită, in afara casei construită, unintergarden, unde avem și soba…loc minunat de trăncănit și ras și baut și jucat cărți! Ei, când se spargea gașca, toată lumea mergea la culcare, eu mai stăteam o oră, să fac LUNĂ, desi eram conștientă ca a doua zi puteam face mai ușor, cu toții, odihniti!!!!
Mama, aveam niște spume și draci de ziceați că sunt nebună! Și atunci am realizat că eram nebună….gen dădeam cu aspiratorul cât încă lumea mai încerca se distreze și stăteam să adun orice cădea mărunt pe jos, scrum de la o tigară, ori o mică bucată de ceva…pe scurt, începusem sa fiu complet deplasată!!!
Si ce draci aveaaaam, mamă mamă!
Am început sa-mi spun “nu e ok asa, calmează-te” la fel cum îmi spuneam “nu ți-e foame, e coada ăluia negru și urât”
Și așa, cu exercitii muuulte, am început să mă calmez !
Nu mai puteam continua așa; veneam acasă, eram super stresată și obosită și începeam să țip la toți prin casă, că era dezordine, că nu stiu ce, le stricam si lor zenul….cu copilul nu mă înțelegeam, mă mințea pentru că știa că urlam…. până când am început să-mi impun să schimb ceva!

E totul la noi, telecomanda noastră doar noi o avem, doar noi alegem dacă vedem și trăim o comedie sau o tragedie!!! 

Facebook Comments

Related Posts

by
Previous Post Next Post
0 shares
Back