Dragoste cu năbădăi: Georgiana Joshua & sportul

Ei bine, intre mine si sport nu a fost chiar dragoste la prima vedere, dar nici repulsie totala. Am cochetat cu el in timpul scolii generale si apoi in liceu si am avut chiar relatii mai serioase cu el. Eu ii promiteam iubire vesnica si ca ii voi acorda timpul si locul cuvenit in fiecare zi si el ma rasplatea cu o febra musculara, aproape de ficare data.

Pai na, asa relatie cum sa mearga? Spuneti si voi? E de inteles de ce ne certam mereu si eu ma refugiam in bratele unei pungi de chips sau a unui baton de ciocolata dulce care ma mangaia la sufletel si imi luat mintile cu totul, facandu-ma sa uit de febra musculara si de tiranul (sportul) care ma facea sa sufar asa de rau.

Totusi, relatia mea cu miscarea dura cel mai mult fara doar si poate, atunci cand urma cate o proba sportiva. Ma antrenam cu saptamanile pentu o roata, un stat in cap sau pe maini, saritura la capra sau proba de rezistenta, apoi dupa ce dadeam proba si luam nota mult ravnita, eram gata sa semnez actele de divort.


Cred ca cel mai mult m-a tinut prin liceu, treaba cu  sportul. Timp de cateva luni am alergat de cam trei ori in fiecare dimineata in perimetrul parcului Copou. Totusi si de aceasta data determinarea mea isi gasea izvoarele in interesul pe care il aveam fata de reusita ce o urmaream la proba de la BAC. Deci, pana la urma, nimic real.

In timpul facultatii in schimb, a fost dragoste pura, ah, pardon platonica!!! Da, platonica, pai cum altfel? In unele zile aveam cursuri de la 8 la 20 si e clar ca nu puteam sa fac nimic sensul asta. Ah, si nici prajitura de la cina nu puteam sa o refuz, pentru ca eram obosita si e demonstrat stintific ca dulcele face bine la psihic. Era sa uit de comenzile de la McDonald’s pe la 11 noaptea, doar nu era sa mor de foame!!! Pai nu eram si eu om?

Daca ati ras pana acum e bine! Asta e si scopul, dar sa sesizati gradul ridicolului la care ma supuneam din COMODITATE!!!


Clar, sportul e bun si eu stiam asta si pe deasupra imi si placea ideea de sport, dar nu am fost dispusa sa depun efortul necesar infaptuirii lui.

DE CE?

Pentru ca e greu. Pentru ca presupune sa sari din barca cu motor in una cu vasle sau mai rau, sa innoti pana la mal! Totusi, efortul ne face mai puternici si nimic nu se obtine decat prin munca.


In viata, lucrurile cu adevarat importante si de valoare vin in urma unui efort sustinut si la fel este si cu rezultatele ce vin odata cu practicarea consecventa a sportului. Sigur ca am avut multi ani in care am stat seara cu castronul de floricele la un film sau cu o prajitura de casa, cu cartofii prajiti la nas si cu inghetata pe tava, dar la un moment dar s-a intamplat ceva.


S-A INTAMPLAT DAVID! El a fost doza mea de realitate si gandindu-ma la puterea exemplului care, o intrece cu mult pe cea a cuvantului, mi-am dat seama ca degeaba voi incerca sa ii spun sa manance sanatos sau sa faca miscare, daca eu ca parinte nu fac asta. Eu trebuia sa fiu exemplul si motivarea lui. Daca azi el papa broccoli fara probleme, e pentru ca noi mancam broccoli in fata lui si lasam dulcele pentru sfarsitul de saptamana sau il consumam cu moderatie dimineata.

Asadar, dupa ce am nascut si in speta dupa ce am terminat cu alaptatul m-am apucat de sport, de data aceasta constient si responsabil. Nu a fost usor la incepul, dar nici imposibil. Am inceput cu cardio starter, cu alergari usoare si cu exercitiile pe care mi le aminteam de la scoala, iar ma apoi am continuat cu exercitii mai intense ca durata si dificultate, ca T25 sau exercitiile focalizate pe anumite grupe de muschi.



 Stiti care e minunea?

*Sportul te face sa te simti mai puternic, te face sa iti dai seama ca poti si cand nici nu ti-ai dat seama ai urcat deja pe o alta treapta.

*Sportul iti creste rezistenta fizica si psihica si practicandu-l realizezi ca nu exista limite. Singura limita e cea impusa de noi si de cele mai multe ori limita noastra e frica.

*Cand am epuizat scuzele si situatiile atenuante si am inceput sa exersez am reusit sa vad in mine un alter ego, mai puternic si mai determinat. Deci, pot spune cu toata convingerea ca sportul este un motor al ambitiei si fiecare mica realizare e piatra de temelie pentru un alt succes.

*Oboseala? Ce e aia? Daca inainte sa fac sport eram vesnic obosita, astazi am energie cat pentru sapte si reusesc sa termin tot ce imi propun pentru ziua respectiva. Munca nu ma mai bate la joc pentru ca de data aceasta mingea e la mine. Nici drumurile lungi sau alte activități ce necesita efort si miscare nu mai sunt o problema.

*Sportul creste rezistenta si puterea. Imi amintesc cum atunci cand David avea cateva luni ma plangeam de dureri de spate si cum am ajuns sa fac si fizioterapie din cauza durerilor de spate. De cand fac sport imi tin in brate dragostea de 17 kg + si ma bucur de moment si de toata iubirea lui, fac squats cu el in brate sau merg pe varfuri atunci cand il plimb ca sa il adorm (cateodata pune capul pe umar si vrea sa doarma asa).

*O alta stare de spirit si in general alt tonus psihic vine la pachet tot cu miscarea. Fie ca e vorba de zumba, de refit, yoga sau de t25, toate acestea ne fac sa ne simtim diferit. Simtim ca se poate si ca facem ceva pentru sanatate.

Femei de orice varsta de pe intreg globul fac miscare. Am vazut si gravide rupand sala, si batranele alergand la maraton, am vazut body builder la 70 de ani (si sa vedeti acolo  postura), am vazut femei care s-au apucat de jogging dupa a 50-a aniversare.



Deci, care e scuza ta? Daca nu ai o problema de sanatate care te impiedica sa faci miscare chiar nu ai nici o scuza! Sari din barca, lupta sa devii mai puternica si seteaza-ti ca target pentru tine, noi performante. Nu trebuie sa faci 300 de sarituri sau abdomene din prima zi, fa 15 si apoi creste numarul treptat!


Misca-te! Miscarea este viata!


Text: Georgiana Nabbout

Facebook Comments

Related Posts

by
Previous Post Next Post
0 shares
Back