#JurnalulLuiPistol
Adolescenta- De la acatiste la cura de slabire
Sa nu credeti, in urma ultimei poevesti, ca am devenit un fan inrait al sportului. Deloc! Cumva am trecut prin pubertate cu fluctuatii de greutate, dar eram undeva in limite normale, adica nici prea-prea, nici foarte-foarte.cu toate astea, pana am atins adolescenta ajunsesem sa fiu in inaltime cat eram in latime.
Au trecut anii si au inceput complexele si frustrarile specifice varstei. Prietenele mele aveau toate cate un iubit, eu aveam cate o ciocolatica pe la gura, un croissant in buzunar si o amandina in gand.
Dupa fiecare punga de chipsuri imi faceam planul despre cum voi slabi. Am inceput cu acatiste si cu rugaminti disperate catre Dumnezeu. Plangeam pana mi se facea foame. Nu functiona asta cu rugaciunea, de acatiste nici nu mai zic. Ce-i drept scriam foarte urat si cred ca nu ajungea mesajul cum trebuie unde trebuie. Am tinut-o numai intr-o rugaciune de credea mama ca o sa iau calea neprihanirii, pana cand, la 16 ani, fix in ziua de Paste, m-am suit pe cantar si am avut un soc. Pe cantar, desi aparea numarul kiligramelor, eu am vazut “Lasa rugaciunea si opreste-te din mancat. Semnat: Dumnezeu si toti sfintii pe care ii pomenesti cu gura plina”.
Atunci a fost primul moment din viata mea cand am pus la indoiala existenta Bunutului. Adica mi se parea imposibil sa nu fi auzit macar 10 rugaminti din miile pe care le transimteam zilnic. In mintea mea incoltise ideea ca ori nu exista, ori ma ignora ca majoritatea baietilor pe care ii placeam.
Apropos de baieti! Ma mai bagau si pe mine in seama, dar doar ca sa trasmit mesajele de curtoazie pentru prietenele mele. Eram ratusca cea urata a grupului, dar eram amuzanta si asta ma ajuta sa am prieteni.
Revenind la ideea principala, cele +70 kilograme pe care le vazusem pe cantar mi-au provocat declicul. Lucru bun de altfel, numai ca nu stiam de unde sa incep. M-am hotarat sa cumpar teancuri de reviste in cautarea dietei perfecte. In timp ce ma documentam, mancam, logic, pentru efortul intelectual imi manca enegia. Pana la prima dieta sarisem de 73 de kilograme. Ce va sa va spun?! Am tinut toate dietele din lume, ba cred ca la un moment dat tineam mai multe in acelasi timp. Slabeam 2-3 kilograme, puneam 5. Ba chiar ajunsesem sa arunc mancarea sau sa imi provoc voma. Noroc ca nu rezistam prea mult asa si cedam in fata mancarii, ceea ce azi ma bucura pentru ca daca as fi continuat lucrurile pe care le-as fi scris azi nu mai eram asa de amuzante.
Totusi nu am renuntat la ideea de a slabi. Ma apucasem de sala si dupa o saptamana m-am gandit ca deja sunt o sportiva in toata regula si trebuie sa mananc exact ca un culturist. A fost superb: dezvoltasem o musculatura sub un strat generos de grasime. Aratam ca un taur furios. Ma rog, ca un tauras, pentru ca eram si mica de statura pe vremea aia. Si tot asa pana cand am avut o revelatie: FOAMEA.
Mancam o data pe zi si nu cred ca depaseam 600 de calorii.. Mergeam in continuare si la sala, dar nu-mi placea deloc. Noroc ca acolo era un baiat frumos, pe care il contemplam cu privirea cate doua ore in timp ce pedelam. Intr-o luna am slabit 12 kilograme. Foarte mult si aratam chiar bine. Era o transformare uluitoare si deja incepeam sa devin si populara. As fi ipocrita sa va spun ca nu ma simteam bine si chiar gandeam ca daca asta este pretul aprecierii celor din jur, as renunta sa mai mananc vreodata. Minte de copil de 16 ani care nu gandea mai nimic pe termen lung.
Varianta pe care eu am ales-o a fost cea mai rapida, dar deloc cea mai usoara si ABOSULT DELOC cea mai sanatoasa. Aici a fost momentul in care am inceput sa dezvolt tot felul de probleme digestive: gastrita, boala de reflux si probleme biliare care au dus la operatie.
M-am mentinut multi ani pana cand am avut al doilea soc, dar asta urmeaza sa va povestesc in zilele urmatoare.
Ce invataminte tragem din experienta mea de adolecenta? Complexele si frustrarile duc la deprresie, depresia duce la un soi de disperare, iar disperarea ne face sa luam decizii gresite sau daunatoare. Daca la 16 ani credeam ca doar o dieta drastica care se lasa cu suferinta fizica iti poate garanta succesul, astazi, la 34 de ani, va spun ca doar RABDAREA si RATIUNEA sunt singurele arme in lupta cu absolut orice obstacol, inclusiv cel al kilogramelor in plus.
Decizii proaste nu luam doar la 16 ani, ci la orice varsta daca suntem sub impulsul disperarii, asadar, daca va simtiti intr-un punct de cotitura si va inghesuie vreo disperare, faceti o cafea buna, savurati-o, puneti-va ordine in ganduri si alegeti varianta sanatoasa. Este singura care functioneaza pe termen lung, chiar daca nu seamna deloc cu o minune care are loc peste noapte. Si in fond, o vorba veche spune ca orice minune dureaza 3 zile, iar noi vrem ca aceasta minune sa dureze o viata.
