#JurnalulLuiPistol
Primele tentative de slabit
Un copil sanatos trebuie sa fie slab si energic. Dar parca nu neaparat. Eram sanatoasa tun, doar ca energica nu prea. Ori poate aveam un simt al conservarii foarte bine dezvoltat, de aia eram asa grasuna si prea potolita. Eu n-am auzit niciodata in copilaria mea „Alexandra nu mai alerga ca o sa transpiri’’…pentru ca nu exista acest risc. Altfel, este total gresit sa impiedici un copil sa isi consume energia, mai ales ca transpiratia nu este altceva decat un raspuns normal si sanatos al efortului. Dar cum spuneam si in prima parte, prea multa grija sau, mai de graba ingrijorare, strica si inoculeaza perceptii gresite in mintea unui copil.
Eu eram genul de copil care avea mereu scutire la sport, iar cand eram afara la joaca preferam „Flori, fete si baieti” pentru ca era singurul joc care nu presupunea efort. Unde mai pui ca eram si impiedicata, iar orice alt avant periculos de a intra in alte jocuri care presupuneau o activitate fizica, se lasau cu o cazatura, genunchi zdreliti, rasetele celorlalti si lacrimile mele siroind de durere, rusine si frustrare. Plecam acasa cu gandul ca niste rivanol si o portie de cartofi prajiti imi vor alina durerile. Functiona!
Undeva pe la 10-11 ani fratele meu, slabut si sportiv din fire, si-a dat seama ca traseul kilogramelor mele depaseste linia continua, asa ca a luat atitudine si mi-a recomandat sa fac niste miscare. In fiecare seara aveam program de genuflexiuni si abdomene sub stricta lui supraveghere. Dumnezeule, ce cosmar! Nu ma puteam ridica de burta, iar genuflexiunile pareau o lupta imposibila, nedreapta si nerealisa cu forta gravitationala. Si totusi, nu din cauza ca eram prea grasa, ci din cauza ca muschii mei erau intr-o permanenta stare de letargie, amortiti, nedezvoltati. Atunci am inceput drumul meu in lumea injuraturilor triviale, doar ca nu le vocalizam, ci doar le spuneam cu foc in mintea mea. Doamne si ce as mai fi stat pe canapea cu ochii la „Salvati de clopotel”, savurand niste sandwichuri, un croissant tras in ciocolata, care era topul delicateselor in vremea aia si la sfarsit cateva arahide trase intr-o ciocolata nu neaparat fina, dar dulce. Si ar fi mers si niste felii de paine cu unt si gem. Dar obligat-fortat, imi inghiteam lacrimile si poftele.
Cu toate astea, nu stiu daca puseul de crestere sau sutele de abdomene si genuflexiuni pe care le faceam dadeau rezultate, dar corpul meu parca prindea alt contur. Nu va imaginati ca eram slaba, dar parca burta nu ma mai punea atat de tare in dificultate si parca nici asa impiedicata asa nu mai eram. Incepusem sa-mi coordonez mai bine miscarile si eram putin mai sigura pe picioarele mele.
Daca va intrebati ce schimbasem in alimentatie, ei bine nimic. La varsta de acum realizez ca de fapt eu nu eram grasuna din cauza mancarii, ci din cauza dulciurilor si al sedentarismului infantil. Nu se punea problema unei diete pentru ca eram inca un copil, organismul meu era in plina crestere si dezvoltare, iar pe vremea aia nici nu se punea problema de educatie alimentara si nutritionisti. Erau doar cure de slabire pe care le gaseam in reviste, iar alea erau doar pentru oameni mari.
Curele de slabire si restrictiile aliimentare periculoase au aparut ceva mai tarziu in viata mea, dar asta va fi subiectul altei zilei.
Ce invataminte tragem azi? Copilul dolofan nu trebuie sa tina dieta. Copilul dolofan trebuie invatat sa fie activ fizic. Copilul dolofan nu trebuie sa manance dulciuri. Nu va pati nimic rau daca nu mananca desert dupa fiecare masa, iar la gustare consuma tot ceva dulce pe motiv ca altceva nu mananca. Limitarea dulciurilor nu ii pune in pericol cresterea, nu ii creeaza carente de niciun fel in organism, ba mai mult, restrictia asta reduce cu mult riscul de obezitate si alte probleme asociate cu consumul de zahar in exces. Lasati-i sa alerge si sa transpire. Nu vor contacta viroze daca vor fi schimbati de tricouri la timp. Plus de asta au un sistem imunitar care este acolo sa ii protejeze. Miscarea intareste sistemul imunitar mult mai mult decat orice supliment si infinit mai mult decat grijile nejustificate pe care le tesem noi adultii in jurul activitatii fizice. Nu stiu daca ati observat si voi, dar copiii supraponderali si obezi se imbolnavesc mult mai usor decat cei care transpira, mai cad sau se murdaresc.
Pe mine initiativa fratelui meu m-a ajutat, asadar daca aveti si voi acasa un dolofanel incercati varianta pe care eu am probat-o acum 23 de ani.
